Visătorii și realiștii au nevoie unii de alții

Visătorii au nevoie de realiști ca să nu se izbeasca prea dur de pământ și realiștii fără visători nu ar mai fi zburat NICIODATĂ

Sufăr de personalitate dublă. Sunt un visător de un realism incredibil. Pare un nonsens, dar nu este.  Milioanele de vise se transformă în mintea mea destul de rapid în idei. Înainte ca aceste idei să fie expuse de gură sau de mâna mea stângă, sunt închise într-o cameră întunecată de un tip destul se antipatic, unde sunt supuse unui interogatoriu intens. Nu vreau să vorbesc și de tortură, pentru a nu se sesiza vreo instituție abilitată să apere drepturile omului sau ideilor. IDEEA este că, din auzite, maxim 20% dintre ideile care au fost văzute intrînd, au fost văzute și ieșind. Dacă ne uităm la istoricul ultimilor 33 de ani, tipul acela a știut ce face. Dar întotdeauna o să rămână acea intrebare : "cum ar fi fost dacă?". Cele mai multe idei s-au născut din vise. Este important  să existe un echilibru între visător și realist. Visătorii nu ar fi realizat nimic fără pragmatismul celor din jur și probabil că nici nu ar fi fost la fel de motivați. Nu ne rămâne decât un singur lucru, să ne apucăm de visat ca să avem ce trece prin pâlnia realismului. 

Mai jos găsim două zicale frumoase. Trageți voi concluziile   

Fericiţi sunt cei care visează şi sunt gata să plătească preţul pentru visurile lor pentru a le face să devină realitate.

Viaţa nu este niciodată uşoară pentru cei care visează.

05-2019
0 comentarii

0 comentarii