Piața Romană, o intersecție majoră din Sectorul 1, este una dintre cele mai intens circulate zone din Capitală, dar și un loc încărcat de istorie, majoritatea clădirilor de aici fiind monumente de patrimoniu. 
Două mari bulevarde se intersectează aici: Bulevardul Lascăr Catargiu, care se îndreaptă spre nord-vest către Piața Victoriei, și Bulevardul Gheorghe Magheru, care se îndreaptă spre sud către Piața Universității. Cele două drumuri coincid geografic cu linia M2 de metrou. La rândul său, Bulevardul Dacia străbate Piața de la est la vest.
Inițial, Piața Romană a purtat numele lui Lascăr Catargiu, pentru că de acolo și începea bulevardul. În centru, de altfel, chiar se afla o statuie a fostului prim-ministru.Palatul Ghica și parcurile care înconjoară zona, doar câteva dintre obiectivele de vizitat.Comuniștii, însă, au distrus-o, așa cum au făcut cu numeroase alte monumente și clădiri. Ca o reparaţie târzie, această statuie a fost refăcută, dar nu la locul ei iniţial, ci pe Bulevardul Lascăr Catargiu.
Numele de Piața Romană vine de la actuala stradă Mihai Eminescu, ce se numea în trecut strada Romană.Au existat două momente-cheie în dezvoltarea Pieţei Romane. Primul a fost construcţia Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, instituţie de învăţământ fondată în 1913 prin decret regal. Palatul a fost construit într-un stil neoclasic, după proiectul arhitecţilor Grigore Cerchez, Edmond van Saanen Algi şi Culina Arghir. Inaugurată în 1926, clădirea a devenit o legendă a Capitalei, recunoscută imediat pentru cupola cu celebra bilă.
Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale a devenit Institutul de Științe Economice ”V. I. Lenin” după al Doilea Război Mondial, iar în perioada regimului Ceaușescu și-a luat denumirea actuală: Academia de Studii Economice.
Inițial, clădirea trebuia sa mai conțină înca un corp, simetric cu cel care există. Asta este explicația pentru care celebra bilă este poziționată pe partea stângă, nu pe centru.
Zona a trecut printr-o a doua schimbare majoră după cutremurul din 1977, când o parte dintre clădiri au dispărut. Pe lângă rămășițele clădirilor distruse de seism, comuniștii au îndepărtat și alte imobile, pentru a construi monumente ale arhitecturii socialiste. Din clădirea ASE-ului, cutremurul a dărâmat doar o parte din clădiri. Alt simbol al Pieței Romane, statuia reprezentându-i pe Romulus şi Remus alăptaţi de "lupoaica ancestrală" a văzut, în 103 ani, jumătate din București. Dăruită de primăria Romei, statuia a fost adusă în ţară cu ocazia Expoziţiei Naţionale, organizată, în 1906, în Parcul Carol. La început a fost amplasată la Arenele Romane. În 1908, din Parcul Carol a fost mutată în Piaţa Sfântul Gheorghe, apoi, în 1931, pe Dealul Mitropoliei. A mai poposit şi prin Piaţa Dorobanţi, apoi, în 1997, a ajuns în Piaţa Romană, în spaţiul de la capătul Bulevardului Lascăr Catargiu.În 2010 a fost din nou mutată unde mai fusese, în piaţeta din dreptul Străzii Lipscani. 
Tot la Piața Romană găsim una dintre cele mai controversate stații ale metroului bucureștean. Aceasta a fost construită în secret, după ce Elena Ceauşescu a ordonat scoaterea ei de pe harta proiectanţilor în 1985. Tovarășa susținea că oamenii au început să se îngraşe și aveau nevoie de mai multă mișcare. Prin urmare, considera ea, stația nu-și avea rostul.Oamenii care au lucrat la bucata dintre Piaţa Universităţii și Piaţa Victoriei au ignorat ordinul Elenei Ceaușescu și au pregătit terenul în zona Romană fără a scăpa vreo vorbă. Astfel, în doar trei luni, constructorii au făcut nişte galerii în spatele zidurilor groase pe care le vedem astăzi, cu gândul de a fi transformate în peroane, ceea ce s-a şi întâmplat. Până când să se aprobe construcția stației, metroul a circulat fără oprire, aproximativ un an, între Universitate - Piaţa Victoriei.
La un moment dat, în urma miilor de cereri venite din partea bucureştenilor, soţii Ceauşescu au fost convinşi că este necesară staţia, aşa că pereţii au fost sparţi imediat, ca să se poată face culoarul de acces la metrou. Spațiul, însă, a rămas foarte îngust deoarece, urmare a cutremurului din 1977, zona era foarte afectată, iar o demolare masivă ar fi fost periculoasă.Piaţa Romană adăposteşte şi o serie de clădiri de patrimoniu înscrise în Lista Monumentelor Istorice, cele mai multe fiind construite la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui următor, unele aparţinând unor personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti.