Pandemia ne-a făcut să realizăm că avem nevoie unii de alții

Cladirile au nevoie oameni și magazinele de lângă clădiri au nevoie de oamenii din clădiri. Oamenii care nu mai merg în clădiri, nu mai folosesc mașini sau mijloace de transport, respectiv nu mai cumpără combustibil sau bilet. Asta înseamnă mai puțin consum, mai puține venituri, nevoie de mai puțini angajați, respectiv mai puțini bani în economie. Copiii nu mai merg la școală, nu mai folosesc penare, uniforme, creioane, caiete. Nu mai vin copiii la școală, nu se mai vând mere(😋), flori, magazinele de lângă școli sunt goale. Profesorii au nevoie de copii, au nevoie de dragostea și de aprecierea lor, altfel sunt ca niște săli de teatru goale. Sălile de teatru goale, însemna mai puțină dramă, mai puțin râs, dar parcă totuși drama există și a părăsit sala.

Fără festival nu sunt rulote, fără festival nu avem concert, fără concert nu avem bilete, fără meci nu avem bilete, fără bilete la meci nu vindem semințe, floricele și hot dog, fără semințe nu avem agricultură. Mai puține zile de naștere, mai puține prăjituri, mai puține ingrediente, mai puțini cofetari, mai puține cadouri, mai puțini curieri, mall-uri cu mai puțini oameni, mai puțini vânzători, mai puțini croitori, mai puțini șoferi. Ne-am dat seama că avem nevoie de medici, de asistente, de șoferii de pe salvare, de stat ca să asigure permanență, de funcționării care ne-au adus mâncare la ușă când nu puteam ieși, de voluntari, de armată, de cei care fac pâine, de... toți. Ne oprim aici, dar ați înțeles ideea. De fapt avem nevoie unii de alții. Eram mult mai interconectați decât credeam! Interconectarea ne dădea libertatea de a face ce vrem, cu cine vrem și poate că de fapt aceasta este fericirea. Să poți să faci planuri pentru ziua de mâine.

 

Foto: Vasile Mihai Antonio 

01-2021
0 comentarii

0 comentarii