Palatul Regal din București

Istoria Palatului Regal merge înapoi până în prima jumătate a secolului al XIX-lea când, pe locul actualului Palat Regal, se afla o clădire construită în 1820 din ordinul lui Dinicu Golescu. Clădirea iniţială a fost transformată în 1837 în curte a domnitorului Alexandru Ghica şi, succesiv, a devenit reşedinţă a lui Alexandru Ioan Cuza (primul principe ale celor două principate unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti) şi reşedinţă a Regelui Carol I. Acesta din urmă a alterat clădirea originală, apelând la serviciile a doi arhitecţi străini, anume, Paul Gottereau şi Karl Liman. De altfel, nu era prima dată când Carol I recurgea la serviciile lui Karl Liman, de vreme ce acest arhitect a fost solicitat să contribuie şi la construirea Castelului Peleş.
Însă, cea mai mare parte a structurii actuale datează din 1937, când Carol II a decis să reconstruiască palatul, mai ales datorită faptului că acesta (părţi din el) arsese într-un incendiu din 1926. N.N. Nenciulescu a fost însărcinat cu proiectarea noului palat, ceea ce a şi făcut, lui datorându-i-se dispunerea actuală a Palatului Regal.
De-a lungul istoriei, Palatul Regal a trecut şi prin alte lucrări de extindere, însă esenţial este că în prezent se detaşează ca fiind una dintre cele mai notabile clădiri neoclasice din Bucureşti. Găzduieşte, de asemenea, Muzeul Naţional de Artă din România, o funcţie pe care o îndeplineşte încă din anii 1950. Ultimul episod istoric tragic prin care a trecut Palatul Regal se referă la Revoluţia din 1989, când palatul a fost incendiat. Lucrările de restaurare executate la sfârşitul secolului al XX-lea au reuşit, totuşi, să redea palatului strălucirea sa trecută.

Foto: Laurențiu Capatina 

Sursa: tourism-bucharest.com