Ieșiți din izolare

Marea a fost ieri mai frumoasă ca oricând. M-am îndrăgostit pentru a doua oară de Marea Neagră, prima dată fiind la vârsta de 4 ani. Am văzut-o albastră precum apa din Lefkada, curată ca cea din Corfu și briza, briza era a ei, așa cum nu găsești nicăieri. Traficul mi s-a părut că a meritat, ciorba a fost bună și rece, iar aglomerația și prețurile mi s-au părut ca o revedere cu un fost prieten bun, cu care ne îmbrățișăm cu drag, chiar dacă știm că el ne-a furat iubita în liceu și ne pus porecla care ne-a urmărit toată viața. Ce a fost, a fost. 

Plaja era parcă desprinsă din filmul Baywatch și muzica era mult prea în surdină, având nevoie de mai multa gălăgie, pentru că mi-a fost dor. Pescărușii au fost mai albi și mai frumoși ca niciodată.

Nu știu dacă toată lumea a simțit ca mine, dar așa mi s-a părut ziua de ieri. Poate că a fost nevoie de o pauză de la toate locurile și bucuriile zilnice, pentru a aprecia ce avem. Câteva ore de ieri, au însemnat mai mult decât weekenduri întregi, după care ajungem obosiți acasă, supărați pe faptul că a fost prea puțin, prea obositor sau nesatisfăcător. 

Dar sunt sigur că ne vom reveni.

Foto: Vlad Eftenie 

06-2020
0 comentarii

0 comentarii