Sunt un om care intră în panică greu și chiar se amuza pe seama celor care intră în panică la toate anunțurile apocaliptice. De ieri dimineață toată optică mea s-a schimbat. Mă uitam la cel mic (până în 3 anișori), cum doarme liniștit, inconștient de faptul că este posibil ca lumea în care urmează să crească s-a schimbat. 

Chiar dacă virusul aceasta este mai puțin periculos decât o gripă, consecințele lui vor afecta planeta pe termen lung. Pe termen scurt, viața socială o să fie prima afectată. O să ieșim din ce în ce mai rar, ne vom întâlni în grupuri din ce în ce mai restrânse. 

Toate aceste măsuri vor afecta companiile și afectarea companiilor însemna scăderea veniturilor populației, șomaj, scăderea economiei, creșterea datoriei și intrarea în incapacitatea de plata într-un timp destul de scurt, deoarece o să ducă la scăderea încasărilor la buget din taxe și impozite. Cresc cheltuielile și scad veniturile. 

Toate aceste gânduri le-am uitat pentru o secundă, când cel mic s-a trezit cu chef de joacă. Mă gândesc că trebuie să diversific jocurile pe care le poți juca în casă pentru că "afară" devine un loc foarte periculos. Nu neapărat pentru el, dar pentru bunicii lui. Atunci mă gândesc la copilăria în care am mâncat muștar cu pâine, la mamaia mea, la prietenii mei, la jocurile în care erau implicați zeci de copii şi mă apucă o tristețe incredibilă. Dacă toate planurile și modul în care ne-am imaginat viața pentru copilul nostru... tocmai s-au SCHIMBAT? 

Foto: Vlad Eftenie