O incursiune care începe acum 20 de milioane de ani și se termină undeva pe malul Mării Negre, în zilele noastre. Un articol foarte bine documentat despre istoria Mării Negre, marea noastră, așa cum nu ați cunoscut-o.

Mergem la mare? În această excursie nu vă trebuie bani. Nici cremă de soare. Doar puțină răbdare să citiți ceva fain. 

Știu că vă este dor de plajă, de nisipul fin, de valuri, de mesele la terasă, de distracția până în zori, de răsărit și (după caz - cazul meu) și de mahmureala de a doua zi. De aceea, am ales să scriu, din nou, despre Marea Neagră, una dintre cele mai interesante mării ale planetei. Am mai făcut-o acum un an când am deschis pagina. O fac și acum pentru că unii dintre voi nu ați văzut postarea de atunci. În plus, am chestii faine să vă spun. Pardon, să vă zic. Sper că veți găsi informații utile, iar cu ajutorul Geografiei, mersul pe litoral să devină o experiență mai frumoasă și mai interesantă.

#CunoașteMarea

1. Originea numelui

Cu siguranță, măcar o dată v-ați pus întrebarea de ce se numește Marea Neagră? Dacă vă uitați la ea veți vedea că e mai degrabă verzulie sau turcuaz, în niciun caz neagră ca cerneala. E bine să știți că nu sunteți singurii care au această dilemă, originea numelui e controversată. Mai în glumă, mai în serios, aceasta a rămas una dintre cele mai mari necunoscute despre Marea Neagră. Vă zic asta pentru că, inițial, marea nu se numea așa. Ci altfel.

*Numele schimbat de mai multe ori

În antichitate, vechii greci numeau Marea Neagră "Pontus Axeinus", adică "Marea Neospitalieră" pentru că nu o cunoașteau mai deloc și li se părea un loc ciudat, obscur. Apoi, probabil, după ce au întemeiat colonii pe țărmurile ei printre care și câteva orașe românești (Tomis - Constanța, Callatis - Mangalia), și-au schimbat impresia și au numit-o "Pontus Euxinus", adică "Marea Ospitalieră". În Evul Mediu, italienii care făcutea comerț cu corăbiile pe aici i-au spus "Mar Maggiore", adică "Marea cea mare" pentru că era cam mare față de mările din dreptul Italiei (Adriatică, Ligurică etc) care sunt destul de înguste. Turcilor li s-a părut că-i cam întunecată când e furtună și au numit-o "Kara Deniz", adică "Marea Neagră". Denumirea apare apoi în sec. 14 și în latină, ca "Mare Nigrum". La noi, cel mai probabil acest nume de "Mare Nigrum" s-a încetățenit ca urmare a scrierilor în limba latină a marelui cărturar moldovean Dimitrie Cantemir. Cel mai probabil, numele de negru nu are însă legătură cu nuanța apei, ci cu alți factori, politici, sociali, care pot indica o zona nesigură, instabilă, obscură, cu diferite probleme. 

2. O mare a zeilor

Marea Neagră ar fi fost un loc sacru. De la vechii greci aflăm că aici, pe fundul mării, într-o grotă adâncă, trăia Okeanos, însuși zeul mărilor și oceanelor, "tatăl tuturor apelor curgătoare". De aici ieșea la suprafață și veghea întinsul apelor de pe glob. Grecii lasă mărturie și că pe Insula Șerpilor, care se numea "Leuke", adică "Insula Albă", trăia însuși Ahile, eroul din mitologia greacă cunoscut datorită operei Iliada. Ahile s-ar fi retras aici pentru zeificare și aici ar fi ajuns odată cu el și Patrocle. De altfel, Insula Șerpilor a mai purtat denumirea de "Makaron", adică "Insulă a Fericiților", fericiți cel mai probabil în sensul de cei aleși, binecuvântați, nu de euforici. Pe acest dom de piatră au fost descoperite urme de locuire și chiar urmele unui templu și a unei statui ciclopice. În folclorul românesc se face referire la o biserică cu nouă altare care ar fi fost de fapt tocmai bătrânul templu.

3. Cum s-a format Marea Neagră

Știați că Marea Neagră a fost un lac cu apă dulce? Dar până acolo, să înțelegem cum a fost posibil una ca asta. Dăm ceasurile înapoi și ne întoarcem în Miocenul superior, cam acum 20 de milioane de ani. Ar fi bine să deschideți o hartă a Europei ca să înțelegeți mai bine ce urmează. 

*"Strămoșul Mării Negre"

Pe vremea aceea exista Marea Sarmatică. Aceasta se întindea cam din Austria și până în Kazahstan. Din ea făceau parte Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Aral. Acum cinci milioane de ani în urmă, în Pliocen, apele se retrag și se produc schimbări mari. Marea Sarmatică pierde cam 35% din totalul acvatoriului (apelor) și se fragmentează în bazine mici: Marea Neagră, Marea Caspică și Marea Aral. Marea Neagră și Marea Caspică rămân legate una de alta (fac schimb de ape) prin culoarul Manici dar pierd legătura cu Marea Aral, care rămâne înconjurată de uscat. În Cuaternar, adică acum 2 milioane și ceva de ani în urmă, pe fondul schimbărilor climatice, apele din nou se retrag, iar Marea Neagră se separă de Marea Caspică și devin două bazine distincte. 

*Metamorfoza în lac cu apă dulce și revenirea la normal

Urmează Pleistocenul, perioada în care s-au topit zăpezile. Îl știți probabil din filmul Ice Age, acea perioadă cu ghețari și mamuți, cu celebra veveriță care fugărește o ghindă. Cam pe vremea aia, odată cu retragerea și topirea ghețarilor Marea Neagră primește o cantitate mare de apă dulce și devine lac cu apă dulce! Cum a redevenit mare sărată? Urmare a unei catastrofe naturale.  Acum 7.000 de ani, apele sărate ale Mării Mediterane s-au ridicat foarte mult și s-au deversat peste cele ale Mării Negre. Aportul a fost atât de mare încât nivelul Mării Negre a crescut de la -120 de metri (după unii autori -156 m) la -10 metri față de nivelul actual. Practic, lacul cu apă dulce a fost umplut cu apă sărată. Schimbul de ape a fost unul permanent prin strâmtorile care au apărut, Bosfor și Dardanele, care leagă Marea Neagră de Marea Marmara și mai departe de Marea Egee, deci de Mediterana.
Această catastrofă naturală este asociată cu potopul biblic de care sunt convins că ați auzit. 

4. Caracteristici

Ce este de fapt Marea Neagră? O mare frumoasă, evident. Științific vorbind, este o mare semi-închisă. Comunică cu Marea Mediterană și mai departe cu restul ocealului planetar (mările și oceanele lumii) prin strâmtorile turcești Bosfor și Dardanele. Marea Neagră este la rândul ei o sub-diviziune, este de fapt cel mai mare bazin al Mării Mediterane, cu 34% din totalul suprafeței. 

*"Puiul" Mării Negre

Și Marea Neagră are la rândul ei un "pui". Se numește Marea Azov, o găsiți în dreptul Ucrainei și a Rusiei, și comuna cu Marea Neagră prin strâmtoarea Kerci. Această mare este de fapt un liman salmastru (cu apă sărată) la gura de vărsare a Donului în Marea Neagră. Și cum ceva statistici nu strică niciodată, e bine să reținem că Marea Neagră e destul de adâncă. Are o adâcime maximă de 2.245 de metri. Adâncimea medie este de 1.197 de metri. 

5. Cât de sărată e 

Măcar odată ați luat o gură de apă, nu? Fie că v-a băgat cineva cu capul la fund sau v-a lovit un val în freză, ați observat cu siguranță că apa e sărată. Când ați ieșit la mal ați văzut cum vă rămâne sarea pe picioare? Unii dintre voi ați fost la mare la greci sau la turci și ați constatat cu siguranță că Marea Mediterana este și mai sărată. Să vă explic de ce. Marea Neagră are o salinitate medie de 17,9 grame la mie. Mediterana este practic de două ori mai sărată, are o salinitate medie de 35 de grame la mie. Cum se explică asta? Simplu! 

*Mai dulce ca Mediterana

Marea Neagră primește cantități uriașe de apă dulce de la fluviile care se varsă în ea, cam cele mai mari fluvii și râuri de pe continent: Dunărea, Nipru, Bug, Don. Nu știu dacă ați observat, dar dacă ați fost la mare la Sulina sau la Sfântu Ghoerghe, acolo apa arată altfel (e tulbure) și e mult mai puțin sărată decât în sudul litoralului. La gurile de vărsare a marilor fluvii salinitatea scade mult, e mai multă apă dulce, mai pe românește aproape că faceți baie în Dunăre. Situația se repetă și la Marea Azov, la gura de vărsare a Donului, unde salinitatea scade la 8-10 grame la mie. Marea Mediterană este însă mult mai mare, iar aportul de apă dulce pe care îl primește este mult mai mic. Din acest motiv, Mediterana e mai sărată. 

*Când marea sărată devine...amară

Sunt însă și momente, cam de două ori pe an, în care în unele zone Marea Neagră devine...amară. Acest lucru este posibil pentru că există un curent de adâncime care aduce la suprafață hidrogen sulfurat care la contactul cu oxigenul devine...acid sulfuric. Fenomenul a fost observat în regiunea Sfântu Gheorghe de pescari care reclamau că deodată apa se răcește, devine amăruie, le arde plasele și le omoară peștii. Acest fenomen de "upwelling" a fost studiat îndelung de Grigore Antipa. 

6. Insulele Mării Negre

Cu toții ați auzit de Insula Șerpilor. Da, acel bloc de stâncă care a aparținut României până au furat-o sovieticii la finele celui de-al doilea război mondial și după destrămarea URSS a rămas în componența Ucrainei. E cea mai mare insulă a Mării Negre, are 42 de metri înălțime și se găsește la o distanță de circa 45 de kilometri de Sulina. Aflați însă că nu e singura! În Marea Neagră mai sunt încă două, Berezan și Kefken. Prima aparține Rusiei, iar a doua Turciei. Se adaugă alte câteva insulițe mici în dreptul golfului Burgas, în apele bulgarilor. Iată așadar, în Marea Neagră sunt trei insule și nu una una cum greșit cred unii.

7. Are balta pește?

Guvizi prăjiți cu mujdei, hamsii cu lămâie și mămăliguță? Nu mă înjurați dacă v-am făcut poftă! Balta încă are pește destul. Spun încă pentru că braconajul și pescuitul industrial au dat peste cap ecosistemele mai ales în ultimii 50 de ani. Din 26 de specii de pește cu valoare economică, au mai rămas doar cinci. Printre cele mai importante sunt hamsia, stavridul, chefalul, scrumbia albastră. "Băieții răi", răpitorii, sunt reprezentați de pălămidă, stavridul mare și sturioni și rechini. 

*Rechinii din Marea Neagră

Rechinii din Marea Neagră trăiesc în ape cu o adâncime de 20-30 de metri și sunt în număr mult mai mare decât se crede și au tendința să se apropie de țărm. Nu vă faceți griji e o specie de rechini mici, inofensivă pentru om. Cu sturionii e altă poveste. Sunt niște pești "bătrâni" de pe vremea dinozaurilor care au rămas aici de pe vremea Mării Sarmatice de care vă vorbeam mai sus (sunt o specie relictă). La noi trăiesc toate cele patru specii de sturioni  - morun, cegă, nisetru, păstrugă - și sunt foarte "apreciați" mai ales de braconieri pentru valoroasele icre negre. În larg mai apare și tonul. În categoria mamifere e bine să știți că în Marea Neagră trăiesc și foci, cei drept în număr mic. Sunt însă populații mai mari de marsuini, numiți și "porcii de mare" dar și două specii de delfin. 

*Povestea rapanelor

Nu puteam să nu amintesc de celebrele rapane. E bine că vă plac și că le mâncați pentru că sunt o specie invazivă, originară din Marea Japoniei. Au ajuns aici din Oceanul Pacific cel mai probabil pe vapoare și fac mult rău. Se înmulțesc rapid, consumă hrana melcilor autohnoni și dau peste cap ecosistemele. În total în Marea Neagră sunt 1.750 de specii de nevertebrate. Vertebrate sunt 164 de specii (pești, păsări, mamifere). Se adaugă vreo 300 de specii de alge (pentru creme și salate, glumesc evident). Majoritatea sunt de origine mediteraneană, urmare a deversării apelor de care vă vorbeam acum 7000 de ani. Foarte puține (cam 300) sunt din perioada în care marea era lac cu apă dulce și doar 125 din perioada veche, a mării Sarmatice. 

8. Ce se întâmplă la plajă

V-ați pus vreodată întrebarea de unde provine nisipul pe care stați la plajă? Aproape jumătate din el este format din rămășițe unor cochilii de scoici și melci. Plajele sunt alimentate în permanență cu aluviuni (nisip, pietriș, prafuri, materie organică) aduse de valuri, mai precis de curenți. Dacă aveți curiozitatea să luați o hartă și să vedeți Peninsula Sacalin (cel mai nou pământ al României) treaba stă în felul următor. Dunărea varsă în mare cantități uriașe de aluviuni care sunt purtate de curenți înapoi la țărm. Așa și plajele primesc întăriri. O problemă sunt însă digurile construite în larg. Opresc cantități mari de nisip să ajungă la mal și împiedică astfel reconstrucția naturală a țărmului. Apoi, când intrați în apă până la glezne și încercați să vă obișnuiți cu temperatura ați observat un dute-vino al valurilor și o porțiune de nisip mereu umedă? Acel proces se numește "swash", iar acea zonă se numește "fața plajei". Este zona cea mai dinamică, din acest motiv acolo veți găsi un număr mare de alge, melci și fel și fel de scoici și cochilii pentru colecție.

9. Poarta de ieșire spre lume

Pentru România, ieșirea la mare înseamnă de fapt accesul direct la toate mările și oceanele lumii. Țara noastră a dobândit pentru prima oară Dobrogea, poarta spre mare, pe vremea lui Mircea cel Bătrân, deci în sec. 14. Acum, România are o lungime a țărmului de 235 km, cea mai mică dintre toate statele riverane. Bulgarii au 300 de km, georgienii 310 km, rușii 475 de km iar turcii și ucrainienii, câte 1.400 de km fiecare. Litoralul nostru a fost însă aproape dublu în perioada României Mari, dar odată cu furtul Basarabiei, după al doilea război mondial, s-a redus semnificativ. Avem însă cel mai important port, Constanța, mai mare decât celelalte porturi ale altor state: Burgas (Bulgaria), Odesa (Ucraina), Sevastopol (Rusia?). În total, pe coasta Mării Negre trăiesc 16.000.000 de suflete dintre care peste jumătate de milion sunt români, în județele Tulcea și Constanța. 

10. O mare tot mai poluată

Din păcate, facem baie într-o apă tot mai murdară. Marea Neagră este o mare tot mai poluată. Râurile care se varsă în ea aduc cantități uriașe de metale grele care sunt înghițite de pești și apoi ajung în corpul nostru prin consumul acestora. Aceste metale grele (mercur, cadmiu, zinc, cupru etc) sunt rezultatul activităților industriale. În Marea Neagră ajung anual cam 1.500 tone de cupru, 280 de tone de cadmiu, 6.000 de tone de zilnc. Numai Dunărea varsă 55 de tone de mercur pe an. Se adaugă cam 53.000 de tone de produse petroliere, 30.000 de tone de ape uzate și alte 15.000 de tone de ape industriale. Și agricultura poluează mult: 800.000 de tone de azot, 160.000 de tone fosfor, ambele rezultate ale folosirii fertilizanților. Și asta nu e tot! Adăugați încă 517 milioane de tone de ape menajere și aveți tabloul complet. Ce e de făcut? În primul rând o mai bună epurare a apelor uzate și reguli mai stricte pentru protecția mediului. În caz contrar, Marea Neagră va deveni tot mai săracă în pește și se va transofrma dintr-o atracție turistică pentru mulți, într-un real pericol pentru toți.

***

Nu vreau să închei într-o notă pesimistă, cu poluarea. Zâmbiți, încă un pic și mergem iar la mare! Important e să ne bucurăm de ea și să fim mai responsabil. Să nu aruncăm chiștoace și alte gunoaie pe plajă pentru că e păcat. Nu suntem porci să stăm în mizerie și să ne bucurăm de ea. Dacă v-a plăcut ce ați citit nu uitați vă rog să dați un like și share și să lăsați un comentariu.De asemenea, scrieți o recenzie la această pagină. M-ar ajuta mult să văd ce vă place și ce nu.

P.S: Dacă vreți să aflați mai multe despre Marea Neagră consultați bibliografia mea, cartea profesorului meu Emil Vespremeanu, Geografia Mării Negre, rezultatul a 15 ani de activitate de cercetare.

Vă mulțumesc!
Autorul

Autor: Cătălin Deacu

Foto: Dana Ștefănescu