De câte ori nu ne-am trezit dimineața și ne-am simțit ”la pământ”, am simțit cum nimic nu ne reușește, că nu avem chef nici să ne ridicăm din pat ? Ce facem când starea de eșec pune stăpânire pe noi? Cum putem să ne resetăm gândirea pozitivă? Am tot auzit și citit că atunci când gândești pozitiv, te descătușezi de trecut și privești în viitor, întotdeauna reușim în ceea ce ne propunem. Este adevărat și încercată de multe persoane această perspectivă a vieții care se aplică de la planul personal până la cel professional sau de business. Însă să ieși din ”închisoarea neagră” a stării negative e foarte greu, e nevoie să ai o putere de sine mare, să te motivezi singur și singur să te lupți cu ”personalitatea” aceea urâtă și treptat să o îngropi și să ai grijă să rămână la suprafață doar cea bună.

Un eșec trebuie privit ca ceva benefic. Chiar dacă pe moment nu putem să vedem partea bună, să ne aducem aminte că orice șut este un pas înainte (legea naturii ne arată că șutul te direcționează spre înainte nicidecum spre înapoi ). Este, în primul rând și cel mai important, o lecție despre noi înșine. Vedem care sunt barierele și știm unde trebuie să lucrăm pentru a progresa. Iar dacă ai supraviețuit unui eșec (și este imposibil să nu fi avut măcar unul până acum) înseamnă că ești o persoană  puternică și ai capabilitatea și abilitatea de a supraviețui și de reuși mai mult.

De multe ori, e mai ușor, comod să aruncăm vina înafara noastră pentru orice se întâmplă și nu este pe placul nostru. Dar niciodată nu ne gândim (și nicidecum nu recunoaștem) că de fapt este o consecință, o urmare (poate întârziată uneori) a comportamentului și atitudinii noastre.

Să trecem prin viață doar acuzându-i pe ceilalți pentru nereușitele noastre înseamnă că niciodată nu vom trăi cu adevărat. Să ne ducem existența doar luptând pentru bani, bunuri materiale și ”îngropându-ne” în stare muncă-acasă și eventual când ajungem acasă să ne apucă din nou de lucru (și nu ne referim la lucruri de ”casă”), și să nu ieși să cunoști labirintul lumii înseamnă că ne folosim timpul doar să ne amăgim că trăim și că suntem fericiți. La o adică fericirea nu este o destinație, este un mod de a trăi. Să citești, să te plimbi (fie chiar și doar în parc), să ieși cu prietenii la o cafea/ceai, să mergi la un concert, orice activitate (și nu doar muncă-acasă) este o experiență care îți dă oportunitatea de a te cunoaște, de a învăța, de a te dezvolta, de a trăi!

Offf, e atât de greu să găsești echilibrul între toate aceste ”responsabilități” care ne acaparează și ne transformă în niște prizonieri în propria noastră viață. DAR, asumarea responsabilităților TREBUIE să fie o parte semnificativă din caracterul nostru.

Ignoră ”oboseala cronică” care pune stăpânire pe tine și nu te lasă să ieși din zona de confort, din rutina zilnică. Simți că te plafonezi, încearcă o activitate nouă! Trăiește! Zâmbește! Fii bun! Să te bucuri de acea REUȘITĂ (SUCCES) care vine la pachet cu evidențierea propriilor calități și nu prin a îi calomnia pe cei din jur doar pentru a rămâne tu la ”suprafață”, să îți arăți superioritatea! Un om inteligent, întotdeauna va reuși în viață (personal, profesional, social) pentru că știe să trăiască și să nu își consume energia împroșcând cu noroi pe alții, ci acea energie să o folosească pentru dezvoltarea sa continuă și pentru energizarea organismului pentru a trăi cu adevărat.

Lumea actuală este o junglă (așa ni s-a tot zis de mici) și că doar cei puternici rezistă și ne-a determinat comportamentul de ”hienă umană”, dar lumea noi o facem ;-) cu cât vom fi mai mulți care învață și se dezvoltă personal, cu atât vom face această lume mai bună (dacă nu pentru noi, să o facem pentru copiii noștri!).