Când a împlinit 4 ani am intrat cu frică în noul lui an. Soția mă bombarda cu postări, articole și comentarii de pe grupurile de mămici cu fazele prin care trec unii copii la această vârstă. TOT ce citeam și vedem în jur plus indicii din comportamentul lui anterior ne-au indus o mică panică. Dar în schimb, la pachet cu impunerea personalității, a discuțiilor în contradictoriu și cu poznele a venit un omuleț, care mi-a devenit cel mai bun prieten, cel mai bun partener de discuție și un fin analist al lucrurilor ce ne înconjoară.  

Chiar dacă după orice lucru cu care nu este de acord a apărut un "pai, pai" destul de impunător, care este urmat de un contraagument ( de cele mai multe ori bine fundamentat 😋), dezbaterile ce se nasc ulterior sunt delicioase! Te fac să mai uiți de "fițele" la mâncare și solicitările de conectare la tehnologie. 

Jocurile sunt din ce în ce mai complexe, construcțiile imaginare sau reale sunt sofisticate și gândite în detaliu, aranjate chiar sistematic. Cel mai periculos este modul în care ține minte TOT și face asocierile. Trebuie să fim mult, mult mai atenți 😃. Dar ce a apărut imediat după 4 ani? Lucrul de care ne era cel mai dor, ce dispăruse după vârsta de 2 ani. Afecțiunea! Oferă și chiar solicită ( soția este topită când se fac solicitările ), dragoste, pupi și orice tip de afecțiune. Dar cu moderație,  nu vrea să ne învățăm prost.  

V-am spus că vocea lui de la această vârstă este MINUNATĂ?  Totul sună mai frumos, chiar și prostiile pe care le reține cel mai repede. Nu vorbim urat în general, ce să mai vorbim dacă o facem de față cu el, dar "pisicii" sau "boii" din trafic îi provoacă hohote de râs. Acum concluzionează singur : " este un bou"! 

Să ne bucurăm de vârstă de 4 ani, tantrumurile trec la fel de repede precum copilăria lui.